A fost războiul dintre anii 1939-1945 un ”conflict mondial”?

La școală suntem învățați faptul că 2RM (voi folosi această prescurtare pentru a desemna ”Al doilea Război Mondial) a început odată ce Germania a invadat Polonia (septembrie 1939) și a încetat odată cu capitularea Japoniei (august 1945). 

Dar studiind această problemă, am observat faptul că noi vorbim despre două războaie pe care le-am reunit sub cupola unui singur conflict. Conflictul din Europa nu a avut nici o legătură cu cel din Orient. Într-adevăr Germania și Japonia au fost aliați în ”Pactul Anti-komintern”(noiembrie 1936) și Pactul Tripartit (septembrie 1940), dar această cooperare politico-militară între cele două state aliate nu a existat. Alianța dintre ele era pur formală... ba mai mult decizia niponă de a ataca Pearl Harbour și de a începe o ofensivă în sud era contraproductivă pentru Germania. Era de preferat ca Japonia să atace URSS-ul, pentru a-și ajuta aliatul. Ea nu face acest lucru, ci atacă un stat care se afla în stare de neutralitate, astfel că pe lista dușmanilor Axei se adaugă încă un stat: USA.

De aceea împărțirea în Primul Război Mondial și al Al doilea Război Mondial este falsă. 2RM este o urmarea 1RM și trebuie să privim aceste două conflicte din perspectiva unui ”Războiul european pentru supremație” și a unui ”Război asiatic pentru supremație”. 

De ce a pierdut Wehrmachtul războiul?

Între anii 1939-1945 a avut loc cel mai sângeros război pe care umanitatea l-a cunoscut. Niciodată, până atunci, așa de mulți oameni nu au fost uciși în așa scurt timp. Și în mișlocul acestor confruntări un nume iese în evidență : Wehrmachtul. Această forță rămâne una dintre cele mai formidabile armate ale secolului XX și nu am greși dacă afirmăm că ea a fost cea mai bună armată a secolului trecut (din punctul de vedere al pregătirii, disciplinei și a tehnicii folosite). Cum a fost posibil ca cea mai bună armată din lume să fie invinsă de o armată formată din mujici inculți  sau din ”yanchei urbani”. Care au fost cauzele acestui eșec pentru armata germană ? Mulți au încercat să răspundă, unii având argumente mai bune (de exemplu sir B.H. Liddell Hart) alții folosind argumente cel puțin hilare (vezi aici). În rândurile de mai jos urmează să prezint principalele cauze (așa cum le văd eu) care au condus la înfrângerea Wehrmachtului.

Grupez argumentele mele în trei categorii principale:

1. Problema cantitativă 

2. Problema decizională

3. Problema informativă/contrainformativă

1. Problema cantitativă sau despre incapacitatea germană de a produce mari cantități de armament greu.

Vedem foarte clar că armata germană își păstrează capacitatea ofensivă până la sfârșitul războiului. În 1943 are loc ofensiva de la Kursk și în 1944 are loc ofensiva din Ardeeni. În ambele situații armata germană, în prima fază, reușește să spargă apărarea inamică, dar după un timp ofensiva este oprită și urmează un devastator contraatac inamic. Care este explicația ? Wehrmachtul în pregătirea ofensivei reușește să strângă materialele necesare atacului (=victorie) dar ei nu sunt în stare să înlocuiască materialul de război distrus de inamic (=oprirea ofensivei). Dacă industria germană ar fi putut produce armament greu în cantități comparabile cu SUA sau URSS situația ar fi fost cu totul altceva.